Să trăiţi dom' primar....

"Să trăiţi dom' primar..." Când îmi trece prin minte această formulă de salut nu mă gândesc la domnii primari Oprescu, Mazăre, Ciuhandru, Iohannis, Falcă, sau alţii ca ei pe care îi cunoaşte de la televizor o ţară întreagă. Nu.... mă gândesc la acel primar pe care îl cunosc doar vreo câteva sute, maxim mii (nu zeci de mii) de suflete, dintr-un sătuc, comună sau târguşor mai răsărit sau nu al acestei ţărisoare. Îmi vine în minte imaginea ţăranului cocoţat pe claia de fân din căruţă, ce trece prin faţa primăriei şi, zărindu-şi edilul, îl salută adresându-i această formulă în timp ce-şi scoate umil sau mândru pălăria (după caz). Îl văd umflându-se în pene în timp ce premarele îi răspunde la salut şi, mai mult decât atât, întrebându-l de sănătate, copii, nevastă, părinţi sau de recoltă. Îi văd prieteni...Dar asta se întâmplă doar în imaginaţia mea sau în aducerile aminte ale României de altădată. O ştire minusculă mă desprinde din această atmosferă de roman şi mă readuce în România zilelor de astăzi:  la iniţiativa autorităţilor în frunte cu primarul Mitru Leşe din Târgu Lăpuş - Maramureş, şi cu ajutorul concetăţenilor săi, se reuşeste strângerea unei cantităţi de aprox. 5 tone de alimente destinată a fi transportată către năpăstuiţii iernii din localitatea Scutelnici, jud. Buzău. Drama celor sinistraţi i-a mişcat profund pe binefăcători iar iniţiativa acestora din urmă nu poate fi decât salutară şi admirabilă. La prima vedere pare doar un banal act de solidaritate şi atât. Există însă ceva în toată această poveste ce te răscoleşte şi te revoltă totodată. După ce binevoitorii traversează o jumătate de ţară cu proviziile şi ajung la sinistraţi, constată cu stupoare că autorităţile locale ale nefericiţilor sunt practic inexistente şi incapabile să se mobilizeze în folosul şi interesul celor care i-au ales. Ba, mai mult decât atât, după îndelungi negocieri purtate cu D-zeu ştie cine, căci primarul, vicele şi secretarul primăriei lipseau, în locaţia aleasă ad-hoc ca loc de depozitare a ajutoarelor trimise de conaţionali, s-au descoperit alimente donate de alţii şi depozitate în condiţii necorespunzătoare, baxuri de apă îngheţată, făină şi zahăr împrăştiate pe jos etc . Dezarmat fiind de cele constatate şi scârbit de lipsa de discernământ şi implicare a autorităţilor din Scutelnici, primarul maramureşean a decis reorientarea ajutoarelor către alte zări la fel de oropsite dar mai primitoare. Îl stimez şi felicit totodată pe dl. Mitru Leşe, atât pentru iniţiativă cât şi pentru decizia aleasă, dar nu pot să nu mă întreb cu ce au greşit locuitorii din Scutelnici. Care a fost reacţia lor vis-a-vis de proprii aleşi?? Cred sincer că o anchetă în care să fie vizat tot personalul primăriei Scutelnici ar fi mai mult decât binevenită. Cred că pentru asemenea nepăsare faţă de cei ce i-au ales, vinovaţii ar trebui să plătească, atât financiar cât şi moral. Cred că ar trebui să existe în această ţară o lege care să le interzică unor asemenea specimene să mai candideze vreodată în viaţa lor sau să mai aspire la vreo funcţie publică. Mai cred de asemenea, că atât timp cât opinia publică nu sancţionează drastic aceste derapaje ne merităm soarta. Îmi pun speranţa în înţelepciunea poporului şi sper că în urma sufragiului ce va veni, astfel de rebuturi umane nu-şi vor mai gasi loc în rândul celor ce diriguiesc destinele unor oameni. Asemenea personaje fără conştiinţă civică şi respect pentru cei pe care-i reprezintă nu au ce căuta în rândul reprezentanţilor poporului.
Închei scoţându-mi pălaria şi cu stimă rostesc : "Să trăiţi dom' primar Mitru Leşe din Târgu Lăpuş"


semnez...VOCEA

Semnez...VOCEA

Vocea...o să mă întrebaţi: de ce? Pentru ca de asta are nevoie această ţară: de voci. De vocile cetăţenilor ei,  nu doar de cele ale politicienilor, politrucilor, showman-ilor, businessman-ilor, comentatorilor din presă, fariseilor, aroganţilor sau dumnezeilor din acest colţ de rai. Căci este un colţ de rai pe care toţi fanarioţii zilelor noastre vor să şi-l treacă în proprietate. Îmi iubesc ţara şi nu mi-e ruşine să o spun, iubesc frumuseţile, istoria şi oamenii ei, asa cum sunt : mai buni sau mai răi, mai harnici sau mai leneşi unii dintre ei, mai curaţi sau mai murdari. Avem însă nevoie de vocile oamenilor ei şi tocmai de aceea nu doresc să mă prezint nici ca bărbat, nici ca femeie, nici ca bogat, nici ca sărac, nici înţelept dar nici sărac cu duhul...sunt doar un cetăţean al acestei minunate ţări ce are o VOCE!  Vocea poate fi caldă, iubitoare, aspră, critică, laudativă, impersonală şi imparţială, dar cel mai important lucru este ca trebuie sa fie LIBERĂ! 

Scopul acestui blog este de a trezi vocile din dumneavoastră dragi compatrioţi, de a ne face auziţi, de a încerca să înţelegem ce ni se întâmplă, de ce ni se întâmplă, unde mergem şi către ce zori sau întunericimi ne întreaptă cei care ne reprezintă. Privind însă la evenimentele din ultima perioadă mă întreb însă dacă ne mai reprezintă.

Am ales adresa acestui blog miscarea-populara.blogspot.com nu pentru că ar fi acum la modă ci doar dintr-o revoltă personală. Această sintagmă de MIŞCARE POPULARĂ se vehiculează extrem de mult în ultimul timp, ca fiind apanajul unei noi şi evident salvatoare formaţiuni ce încearcă să pătrundă pe uşa din dos a politichiei româneşti. M-am simţit furat, gândindu-mă la înţelesul celor două cuvinte alăturate : mişcare şi populară. Mă întreb acum, întocmai ca Moromete: "Şi poporul unde este în această mişcare"? Nu am nimic împotriva fuziunilor de oameni, idei sau concepte, dar atât timp cât aceste asocieri se înfăptuiesc sub o umbrelă populistă doar, îmi creează suspiciuni şi-mi ridică semne de întrebare. Este foarte posibil ca intenţia să fie bună dar, în revers, un mare întelept spunea odata că "drumul spre iad e pavat numai cu intenţii bune" 

Prin urmare, m-am hotărât să le "fur" înapoi această denumire, şi să o redau măcar în spaţiul virtual celor cărora îi aparţine de fapt, adică Vouă dragi cititori, în speranţa că vă veţi face vocile auzite şi poate, le vom putea aduna on-line într-o veritabilă Mişcare Populară.

Aştept de la dumneavoastră idei, gânduri, analize, impresii şi chiar idei de teme de discuţii, indiferent de orientarea voastră politică, ocupaţie, funcţie sau poziţie socială.

Cu mult drag,

VOCEA